Gândurile şi imaginile ei

Toamna ce abia a trecut, a trezit in mine o melancolie adanca rau de tot.
Asadar, dupa ce am cautat prieteni vechi (life happens) m-am trezit ca retraiesc cel mai urat an din viata mea: 2014. Si nu ca trec prin aceleasi evenimente ci doar mi-am amintit de durerea de-atunci... .
Incet, incet, am inceput sa ma gandesc la tot ce a insemnat al 3-lea deceniu din viata mea.

2010 a fost un an al explorării, a încercărilor, a cautarilor de sine. Eram la facultate, aveam prietenele langa mine si invatam sa cresc mare :).

Iar 2011 a fost anul cand mi-am dat seama ca TU esti exact pe masura inimii mele. Si anul in care am ajuns pentru prima data la mare.

In 2013 am terminat masterul si atunci a fost primul job!

Cel mai urat an a fost 2014, an in care am suferit de mi s-a rupt inima de dorul prietenului pierdut; cu urlat, cu boceala pe toate părțile si cu sprijin enorm (forever love pt spijinul de atunci, prieten drag). A durat mult sa am parte, cat de cat, de acel "closure". Intr-un fi…

Pentru ca sunt foarte puternic intrata deja in atmosfera sarbatorilor de iarna, am zis sa-mi amintesc un pic de Craciunul de anul trecut, primul Craciun in 3.

Toamna reprezinta demult pentru mine anotimpul favorit ( pe scurt pentru ca vant, ploaie si crizanteme :) ).
Din 2018, toamna reprezinta si mai mult: anotimpul in care s-a nascut Vlad, prima noastra minune.

La un an dupa, un cadou de la cumatrii ne-a ajutat sa pastram in amintire perioada in care Vlad a facut 1 an iar tati 30 (shhh, a fost secret).

Pana acum ne-a binecuvantat Dumnezeu cu doi finuti, doi baieti dintre cei mai mandrii si cei mai dragalasi, Albert si Eduard Andrei!
Pe Edi, cel mai mic, l-am botezat anu asta pe 28 iulie. A fost o zi foarte frumoasa si plina de emotie.