Pe cand aveam 12 ani, am stat o perioada si am locuit cu maicile de la Manastirea Agapia. Pe atunci erau 3 maici la casa unde locuiam: verisoara mea - maica Parascheva, maica Timoteea si maica Melania. Chiar in anul acela li s-a alaturat si sora Valentina, pe care am regasit-o anul acesta tot acolo. Doamne, ce copilarie minunata am avut acolo. Munceam pe langa casa, radeam, ne duceam toata ziua la raul din fata casei si urcam putin pe munte. Sa merg cu Vlad, sa retraiesc toate amintirile de atunci in timp ce-i povesteam lui Ionut toata trasnaile pe care le faceam, a fost mai mult decat minunat! Drumul spre cimitirul manastirii nu mai era la fel, dar curtea a ramas aceeasi. Traseul era mereu acelasi: mergeam pe la bisericaveche, intram prin curtea bisericii centrale si apoi urcam direct spre cimitir. Spre casa, nu mai faceam stanga ci porneam spre dreapta, sperand sa nimeresc mereu drumul din cele 2 pe care le incurcam mereu. Acum, in cimitir, crucile s-au schimbat, intre timp a aparut
