Postări

Se afișează postări cu eticheta 2011

Pe cand eram doar 2

Imagine
 Anul acesta s-au facut 10 ani de cand 2 colegi de facultate au inceput un joc al iubirii... Au fost 10 ani in care am crescut si ne-am modelat unu'pe altu.  Trecand prin viata, cred ca tot crestem si tot crestem, nu neaparat ne maturizam. Si stiu ca am ales barbatu' perfect care mereu scoate ce-i mai bun din mine. Pozele asteas sunt de pe vremea dragostea noastra se impartea doar la 2. In ultimii 4, cei de cand ne-am casatorit, parca deja traiesc alta viata si vreau sa-ti multumesc ca ma alegi in fiecare zi :)

Al 3-lea deceniu din viata mea

Toamna ce abia a trecut, a trezit in mine o melancolie adanca rau de tot. Asadar, dupa ce am cautat prieteni vechi (life happens) m-am trezit ca retraiesc cel mai urat an din viata mea: 2014. Si nu ca trec prin aceleasi evenimente ci doar mi-am amintit de durerea de-atunci... . Incet, incet, am inceput sa ma gandesc la tot ce a insemnat al 3-lea deceniu din viata mea. 2010 a fost un an al explorării, a încercărilor, a cautarilor de sine. Eram la facultate, aveam prietenele langa mine si invatam sa cresc mare :). Iar 2011 a fost anul cand mi-am dat seama ca TU esti exact pe masura inimii mele. Si anul in care am ajuns pentru prima data la mare. In 2013 am terminat masterul si atunci a fost primul job! Cel mai urat an a fost 2014, an in care am suferit de mi s-a rupt inima de dorul prietenului pierdut; cu urlat, cu boceala pe toate părțile si cu sprijin enorm (forever love pt spijinul de atunci, prieten drag). A durat mult sa am parte, cat de cat, de acel "closure". I...

mărturisire - de Liviu Rebreanu

Imagine
Un fragment tare drag cândva: "Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci să strig pretutindeni: stiu să iubesc, fiindcă am învăţat a plange, a suspina şi a mă resemna ! Astazi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor. Dintr-asta se vede că sunt îndragostit! Daca aş canta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte "a fi iubit". Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta este cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru...