Gândurile şi imaginile ei

 Craciunul 2020 a fost asa de frumos... A fost Craciunul in care Vlad a reusit sa inteleaga ca mos Craciun aduce jucarii in noaptea de Ajun. Am reusit chiar sa-i aratam si urmele lasate de mos in scurta lui vizita de peste noapte. A fost Craciunul in care am avut un brad imens, natural. A fost al doilea Craciun in care Vlad a fost cu verisorii lui la colindat. A fost ultimul Craciun in care Vlad a fost alaptat. A fost primul Craciun in care am incercat sa gatesc cozonaci de casa, dar mi-au iesit cruzi. Intre timp cred ca am aflat secretu: o ora la 180 de grade, caldura doar jos, treapta doi de jos :D A fost si Craciunul in care doar noi 3 stiam de aparitia surioarei in burtica. 

Pe cand aveam 12 ani, am stat o perioada si am locuit cu maicile de la Manastirea Agapia. Pe atunci erau 3 maici la casa unde locuiam: verisoara mea - maica Parascheva, maica Timoteea si maica Melania. Chiar in anul acela li s-a alaturat si sora Valentina, pe care am regasit-o anul acesta tot acolo. Doamne, ce copilarie minunata am avut acolo. Munceam pe langa casa, radeam, ne duceam toata ziua la raul din fata casei si urcam putin pe munte. Sa merg cu Vlad, sa retraiesc toate amintirile de atunci in timp ce-i povesteam lui Ionut toata trasnaile pe care le faceam, a fost mai mult decat minunat! Drumul spre cimitirul manastirii nu mai era la fel, dar curtea a ramas aceeasi.  Traseul era mereu acelasi: mergeam pe la bisericaveche, intram prin curtea bisericii centrale si apoi urcam direct spre cimitir. Spre casa, nu mai faceam stanga ci porneam spre dreapta, sperand sa nimeresc mereu drumul din cele 2 pe care le incurcam mereu. Acum, in cimitir, crucile s-au schimbat, intre timp a ap...