Gândurile şi imaginile ei

Toamna ce abia a trecut, a trezit in mine o melancolie adanca rau de tot. Asadar, dupa ce am cautat prieteni vechi (life happens) m-am trezit ca retraiesc cel mai urat an din viata mea: 2014. Si nu ca trec prin aceleasi evenimente ci doar mi-am amintit de durerea de-atunci... . Incet, incet, am inceput sa ma gandesc la tot ce a insemnat al 3-lea deceniu din viata mea. 2010 a fost un an al explorării, a încercărilor, a cautarilor de sine. Eram la facultate, aveam prietenele langa mine si invatam sa cresc mare :). Iar 2011 a fost anul cand mi-am dat seama ca TU esti exact pe masura inimii mele. Si anul in care am ajuns pentru prima data la mare. In 2013 am terminat masterul si atunci a fost primul job! Cel mai urat an a fost 2014, an in care am suferit de mi s-a rupt inima de dorul prietenului pierdut; cu urlat, cu boceala pe toate părțile si cu sprijin enorm (forever love pt spijinul de atunci, prieten drag). A durat mult sa am parte, cat de cat, de acel "closure". I...

Tu nu mai eşti şi nici nu mi-e dor în vreun fel de tine. Mi-e dor în schimb de îmbrăţişarea şi vocea ta caldă. Mi-e dor să fac cafea doar pentru mine şi tu să o faci să dispară... Şi, cred că cel mai tare mi-e dor de pacea din sufletul meu când erai lângă mine. Tu nu poţi întelege dorul de a fi cu tine...şi cum ai putea? -ţie îţi aparţii mai mult decât oricui. Şi tu ştii asta... Din când în când mai vii...puţin, printre crizanteme... Acum e bine, te las să mă pictezi aşa cum vei dori, doar să nu stăm mult. Observ că mă desenezi doar în creion! Mâna ta timidă mimează conturul sufletului meu, speriat fiind să nu greşeşti. Încerci să prinzi zâmbetele şi zbuciumul şi dorurile mele. Probabil că le-ai picta într-un colţ, nepunând accent pe ele. Venice