Gândurile şi imaginile ei

Toamna ce abia a trecut, a trezit in mine o melancolie adanca rau de tot. Asadar, dupa ce am cautat prieteni vechi (life happens) m-am trezit ca retraiesc cel mai urat an din viata mea: 2014. Si nu ca trec prin aceleasi evenimente ci doar mi-am amintit de durerea de-atunci... . Incet, incet, am inceput sa ma gandesc la tot ce a insemnat al 3-lea deceniu din viata mea. 2010 a fost un an al explorării, a încercărilor, a cautarilor de sine. Eram la facultate, aveam prietenele langa mine si invatam sa cresc mare :). Iar 2011 a fost anul cand mi-am dat seama ca TU esti exact pe masura inimii mele. Si anul in care am ajuns pentru prima data la mare. In 2013 am terminat masterul si atunci a fost primul job! Cel mai urat an a fost 2014, an in care am suferit de mi s-a rupt inima de dorul prietenului pierdut; cu urlat, cu boceala pe toate părțile si cu sprijin enorm (forever love pt spijinul de atunci, prieten drag). A durat mult sa am parte, cat de cat, de acel "closure". I...

Vlad a fost botezat cu aproape o saptamana inainte sa implineasca 2 luni, 17 noiembrie. Cu 2 zile inainte, a cazut si prima zapada, numa' bine cat sa-mi fac griji ca o sa fie ger in biserica. Ger chiar nu a fost, dar nu cred ca erau mai mult de 5 grade. Ne-am dorit tare mult ca nasii lui Vlad sa fie niste modele pentru el si asa ne-a binecuvantat Dumnezeu. Ei nu sunt doar prietenii nostri; sunt niste oameni minunati, model de omenie, de familie fericita si de energie pozitiva. (Azi, cumatru nostru sarbatoreste ziua de nastere asa ca nu pot decat sa ii urez un sincer la multi ani si sa i se indeplineasca toate dorintele.) PS: Vlad, sa tii minte ca nanu e nascut pe 19 februarie si nana pe 24 aprilie.

E mai bine de un an de cand am auzit pentru prima data bataile inimioarei lui Vlad. Sa pot exprima bucuria ce-am simtit-o noi incepand de atunci, e sincer imposibil.  Am fost norocoasa sa am o sarcina usoara, fara greturi si fara probleme.  Au fost un milion de lucruri minunate pe care le-am trait alaturi de Ionut in aceasta perioada. Un moment totusi de speriat a fost cand am alunecat pe scari... Nu mai stiu, cred ca aveam vreo 6 luni de sarcina si abia venisem de la doctor. Tin minte cum sosoteau doua doamne speriate langa mine "vai saraca, e si insarcinata!". Dupa vreo 10 minute in care Vlad avea aceleasi miscari, dupa imbratisarile lui Ionut si o inghetata (de aia buna) la cornet, mi-am amintit ca bebelusii sunt foarte bine protejati in burtica si m-am linistit. Cateva poze cu ai mei, cu Vlad sub inima mea: (saptamana 38) PS: Vlad, perfectul nostru, esti minunat! 

Probabil ziua in care am zambit cel mai mult - ziua in care am fost mireasa Dupa o cununie religioasa atat de frumoasa, a urmat si nunta. Am dansat toata noaptea si ca prin minune si papucii au tinut cu mine pana dimineata ;) Candva o prietena mi-a zis: "Mimi, daca vrei o nunta cu care sa nu-ti bati capul incearca sa o organizezi in doar 2 zile". N-a fost chiar asa (a luat cam jumatate de an) dar a parut atat de simplu ca nu as schimba nimic! Musai  trebe' sa ii multumesc lui Gelu Danilovici , un DJ pe gustul nostru.