Gândurile şi imaginile ei

Prima data nu se uita niciodata, nu? Prima calatorie cu avionul, prima excursie in afara tarii a fost in noiembrie 2012, in Italia. Imagineaza-ti, eu, o studenta vai de capu meu, am ajuns cu 50 euro in buzunar (si aia primiti cadou cu cateva zile inainte de Sf. Mihail si Gavriil), cu un rucsac in Bari, Acri, insula Dino. Traiasca Veronici, Pasquale si mama lu' Veronici pt experienta minunata, pt bucate si absolut tot. Odata ajunse in Acri, dupa o plimbare placuta cu nea' Mango , mama Veronicai ne-a asteptat cu bunatati care mai de care. Ne-am plimbat apoi prin Diamante si Scalea pana am ajuns la Insula Dino.

Toamna ce abia a trecut, a trezit in mine o melancolie adanca rau de tot. Asadar, dupa ce am cautat prieteni vechi (life happens) m-am trezit ca retraiesc cel mai urat an din viata mea: 2014. Si nu ca trec prin aceleasi evenimente ci doar mi-am amintit de durerea de-atunci... . Incet, incet, am inceput sa ma gandesc la tot ce a insemnat al 3-lea deceniu din viata mea. 2010 a fost un an al explorării, a încercărilor, a cautarilor de sine. Eram la facultate, aveam prietenele langa mine si invatam sa cresc mare :). Iar 2011 a fost anul cand mi-am dat seama ca TU esti exact pe masura inimii mele. Si anul in care am ajuns pentru prima data la mare. In 2013 am terminat masterul si atunci a fost primul job! Cel mai urat an a fost 2014, an in care am suferit de mi s-a rupt inima de dorul prietenului pierdut; cu urlat, cu boceala pe toate părțile si cu sprijin enorm (forever love pt spijinul de atunci, prieten drag). A durat mult sa am parte, cat de cat, de acel "closure". I...