Gândurile şi imaginile ei

 Mereu ne-am dorit familia mare asa ca aparitia celei de a doua sarcini era iminenta. Inca de pe vremea cand eram insarcinata dar nu stiam, Vlad a zis la pupicul in 3: "nuuu, toti 4" si in cateva zile am aflat ca avea dreptate :) Pana acum, cele 2 sarcini nu au fost tare diferite: tot fara greturi, tot fara pofte exagerate si tot am reusit sa o tinem secreta mult timp... Bunicilor am inceput sa le zicem undeva dupa 19 saptamani. De obicei avem tendinta ca minunile care ni se intampla sa le tinem pentru noi, asa am facut si cu Vlad. Tarziu, pe la 22 de saptamani am aflat daca vom avea baietel sau fata. Nu pentru ca nu era neaparat vizibil ci pentru ca am evitat sa fac la fel de multe ecografii. Eh, daca la Vlad eram convinsa ca va fi baietel, acum pronosticul meu a fost tot spre baiat dar cu sanse mai mici, sub 65%.  Dar cumva toti ai casei am trait cu impresia ca vom avea 2 baieti :)... pana intr-o zi cand am aflat ca de fapt e fetita :). Si-asa Vlad spunea ca-si doreste o su...

E mai bine de un an de cand am auzit pentru prima data bataile inimioarei lui Vlad. Sa pot exprima bucuria ce-am simtit-o noi incepand de atunci, e sincer imposibil.  Am fost norocoasa sa am o sarcina usoara, fara greturi si fara probleme.  Au fost un milion de lucruri minunate pe care le-am trait alaturi de Ionut in aceasta perioada. Un moment totusi de speriat a fost cand am alunecat pe scari... Nu mai stiu, cred ca aveam vreo 6 luni de sarcina si abia venisem de la doctor. Tin minte cum sosoteau doua doamne speriate langa mine "vai saraca, e si insarcinata!". Dupa vreo 10 minute in care Vlad avea aceleasi miscari, dupa imbratisarile lui Ionut si o inghetata (de aia buna) la cornet, mi-am amintit ca bebelusii sunt foarte bine protejati in burtica si m-am linistit. Cateva poze cu ai mei, cu Vlad sub inima mea: (saptamana 38) PS: Vlad, perfectul nostru, esti minunat!