Toamna cu minuni

E mai bine de un an de cand am auzit pentru prima data bataile inimioarei lui Vlad.
Sa pot exprima bucuria ce-am simtit-o noi incepand de atunci, e sincer imposibil. 
Am fost norocoasa sa am o sarcina usoara, fara greturi si fara probleme.

 Au fost un milion de lucruri minunate pe care le-am trait alaturi de Ionut in aceasta perioada.

Un moment totusi de speriat a fost cand am alunecat pe scari... Nu mai stiu, cred ca aveam vreo 6 luni de sarcina si abia venisem de la doctor. Tin minte cum sosoteau doua doamne speriate langa mine "vai saraca, e si insarcinata!". Dupa vreo 10 minute in care Vlad avea aceleasi miscari, dupa imbratisarile lui Ionut si o inghetata (de aia buna) la cornet, mi-am amintit ca bebelusii sunt foarte bine protejati in burtica si m-am linistit.

Cateva poze cu ai mei, cu Vlad sub inima mea:













(saptamana 38)

PS: Vlad, perfectul nostru, esti minunat! 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu bicicleta prin Iaşi - toamna 2015

Botez Eduard Andrei

La bunicii de la Vama - ce facem noi pe acolo