Viata in vreme de pandemie

In mod ciudat, pentru noi schimbarile venite in perioada asta sunt binevenite.

Eu si Ionut oricum suntem doi introvertiti, nu suntem fani vizitare. Ne plec oamenii, tinem la unii ca la ochii din cap dar avem nevoie un pic mai mult poate decat altii de bula noastra, de spatiu nostru asa - in trei. Asa ca statul asta acasa este ca o incarcare bine meritata de baterii.

Perioada asta Ionut lucreaza de acasa de pe 16 martie, in fiecare zi. El deja lucra 2 zile pe saptamana de acasa, avea biroul lui pregatit. Ce bine a prins, sa fim la pranz toti 3, sa ne bucuram in voie de fiecare dimineata, sa profitam de bebeluseala din plin.

In plus, noi traind la tara, nu s-au schimbat multe nici in comunitate. Aici oamenii oricum nu calatoresc, merg la cumparaturi doar pentru cele necesare, animalele din curte tot au trebuit ingrijite, agricultura tot a trebuit sa continue, florile si zarzavaturile din gradina tot au fost de prasit...

Am sarbatorit-o si pe "bia" care a facut 64 de ani, am invatat cuvinte noi. Vlad dintotdeauna a stat foarte mult afara, ne place la amandoi, indiferent de vreme.

A fost un pic straniu cu sarbatorile pascale ca obisnuiam sa mergem la bunicii de la Vama, sa mergem pe Barbusca, acasa la Razboieni sa ne viziteze verisorii lui Vlad dar avem noroc ca traim pandemia in vremea cand tehnologia a cam spart distantele.

Natura din jurul nostru e asa frumoasa acum in prag de primavara: au inmugurit visinii plantati in toamna, au inflorit ceilalti batrani, au inflorit lalele si zambile, sesul are iarba verde (nu prea multa, pacat de seceta).