portret din albumul cu amintiri
Tu nu mai eşti şi nici nu mi-e dor în vreun fel de tine.
Mi-e dor în schimb de îmbrăţişarea şi vocea ta caldă.
Mi-e dor să fac cafea doar pentru mine şi tu să o faci să dispară...
Şi, cred că cel mai tare mi-e dor de pacea din sufletul meu când erai lângă mine.
Tu nu poţi întelege dorul de a fi cu tine...şi cum ai putea? -ţie îţi aparţii mai mult decât oricui. Şi tu ştii asta...
Din când în când mai vii...puţin, printre crizanteme...
Acum e bine, te las să mă pictezi aşa cum vei dori, doar să nu stăm mult.
Observ că mă desenezi doar în creion! Mâna ta timidă mimează conturul sufletului meu, speriat fiind să nu greşeşti.
Încerci să prinzi zâmbetele şi zbuciumul şi dorurile mele.
Probabil că le-ai picta într-un colţ, nepunând accent pe ele.
Mi-e dor în schimb de îmbrăţişarea şi vocea ta caldă.
Mi-e dor să fac cafea doar pentru mine şi tu să o faci să dispară...
Şi, cred că cel mai tare mi-e dor de pacea din sufletul meu când erai lângă mine.
Tu nu poţi întelege dorul de a fi cu tine...şi cum ai putea? -ţie îţi aparţii mai mult decât oricui. Şi tu ştii asta...
Din când în când mai vii...puţin, printre crizanteme...
Acum e bine, te las să mă pictezi aşa cum vei dori, doar să nu stăm mult.
Observ că mă desenezi doar în creion! Mâna ta timidă mimează conturul sufletului meu, speriat fiind să nu greşeşti.
Încerci să prinzi zâmbetele şi zbuciumul şi dorurile mele.
Probabil că le-ai picta într-un colţ, nepunând accent pe ele.
 |
| Venice |
Comentarii
Trimiteți un comentariu