Gândurile şi imaginile ei

În ultima noastră zi în Italia, ne-a fost foarte greu să ne hotărâm pe care oraş să-l vizităm. Am ales Padova, după ce am aflat că acolo putem gusta o cafea excelentă. Deci, la 9 dimineata am luat trenul spre Padova (în jur de 7 euro un drum pentru două persoane) dinspre Veneţia . Am găsit un oraş încărcat de istorie şi de cafea bună.

Tu nu mai eşti şi nici nu mi-e dor în vreun fel de tine. Mi-e dor în schimb de îmbrăţişarea şi vocea ta caldă. Mi-e dor să fac cafea doar pentru mine şi tu să o faci să dispară... Şi, cred că cel mai tare mi-e dor de pacea din sufletul meu când erai lângă mine. Tu nu poţi întelege dorul de a fi cu tine...şi cum ai putea? -ţie îţi aparţii mai mult decât oricui. Şi tu ştii asta... Din când în când mai vii...puţin, printre crizanteme... Acum e bine, te las să mă pictezi aşa cum vei dori, doar să nu stăm mult. Observ că mă desenezi doar în creion! Mâna ta timidă mimează conturul sufletului meu, speriat fiind să nu greşeşti. Încerci să prinzi zâmbetele şi zbuciumul şi dorurile mele. Probabil că le-ai picta într-un colţ, nepunând accent pe ele. Venice

Un fragment tare drag cândva: "Pe mine viaţa m-a frământat, m-a umilit; mie viaţa mi-a mulcomit glasul. Astfel am ajuns să nu mai spun că ele nu merită să fie iubite, ci să strig pretutindeni: stiu să iubesc, fiindcă am învăţat a plange, a suspina şi a mă resemna ! Astazi aş vrea şi eu să nu iubesc, aş vrea să fiu iar mândru, ambiţios, cuceritor. Dintr-asta se vede că sunt îndragostit! Daca aş canta din syrinx, te-aş duce într-o poiană scăldată de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, şi ţi-aş şopti la ureche cântecul celor iubiţi. Atunci poate ai pricepe şi tu că iubirea nu cunoaşte ceea ce lumea numeşte "a fi iubit". Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta este cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice: te iubesc pentru că eşti oacheşă; nici: te iubesc pentru...

Pentru că sufletul nostru călător este nesătul, am luat trenul din Veneţia şi prima destinaţie a fost Verona. Cursele spre acest oraş sunt cam din oră în oră iar două persoane, dus+întors, nu plătesc mai mult de 35 euro. Primele care impresionează acolo sunt Palatul Barbieri şi Arena Romană. Impresionantă la exterior, arena nu se lasă mai prejos nici din interior. Accesul se face cu 10 euro de persoană şi se merită din plin. Dacă-i urci treptele, ai să observi spre nord munţii Alpi. Noi am poposit destul de mult acolo, savurând peisajul. Ne-am continuat drumul prin oraş, vizitând bisericile dar şi renumita casă a Julietei. ultima cafea din Verona

Ca să vizităm aceste insule, ne-am cumpărat un bilet de la ACTV, liber 24 de ore. Prima destinaţie aleasă de noi a fost insula San Michele, cimitirul Veneţiei. Aceasta se află la jumătatea drumului dintre Veneţia şi Murano. Apoi, am mers pe Murano la fabrica de sticlă unde au access şi turiştii şi spre seară am ajuns pe Lido.

După ani de dăruit şosete cadou de Sfântul Ion, am hotărât că e cazul să recuperez.  Aşa am ajuns să mergem în prima călătorie împreună prin Europa. Iniţial erau plănuite 4 zile doar pentru această insulă dar, cu rucsacul în spate, am reuşit sa vedem atât Veneţia, insulele din jur cât şi alte două oraşe ( Verona şi Padova ). Am cunoscut, în acele două zile acordate Veneţiei, oameni frumoşi, emoţii puternice şi locuri încântătoare. Veneţia e un oras micuţ în care nu vezi maşini. Ca să o explorezi, ai nevoie de o persoană care ştie să se orienteze (clar nu eu ) şi de papuci comozi. La pas am descoperit cele mai multe obiective de pe insulă. Ca să ajungem pe insulele din jur, am luat vaporaşul (parte din transportul public unde am avut liber 24 de ore pentru 20 euro) şi am navigat şi pe Grand Canal. eşarfa am  primit-o în seara respectivă de la un domn de poveste